Mesaj Yvette
Hardie- Presedinte ASSITEJ
Sunt una dintre
cei norocosi. Si daca citesti acest mesaj, probabil si tu esti unul dintre cei
norocosi…
Din primii mei ani
imi amintesc cum ma duceau parintii la teatru. Am vazut tot, de la teatru
pentru copii la musicaluri, balet, pantomime si “piese serioase”. O experienta
anume iese in evidenta. Am fost dusa la un spectacol de teatru interactive, in
care actorii si publicul au pornit impreuna, la propriu si la figurat, intr-o
calatorie. Continuarea click pe banner
Spectacolul s-a
jucat la o ferma intr-o vale superba si pana-n ziua de azi imi amintesc ca abia
imi infranam entuziasmul. Am facut parte din plin din actiune – si in timp ce
treceam prin tot felul de peripetii, am trecut prin naratiunea in care aveam
fiecare un rol vital. Am fost cucerita de povesti si am empatizat pe tot
parcursul lor.
Ce am inteles
foarte clar atunci, la 6 ani, a fost ca teatrul este un act profund
transformativ, o experienta pe care o traiam la comun si in care aveam sens
impreuna.
Intre timp am avut
norocul sa experimentez piese de teatru in diferite parti ale globului. Pe
unele le-am uitat, dar altele au avut un impact profund asupra mea. Si ma
gasesc mereu cautand acel moment de alchimie, in care e transformata
realitatea, unde ca o comunitate – publicul – suntem deschisi simultan
experientei si suntem capabili sa gasim sens in ceea ce vedem, cu toti cei din
jur.
Nu toti copiii au
acest noroc.
Anul acesta,
ASSITEJ aniverseaza 50 de ani. In jumatate de veac de existenta am ajuns
departe, pe continente si tari noi, construind poduri peste frontierele
lingvistice, sociale, economice, religioase, politice sau personale,
asigurandu-ne ca tot mai multi copii din tot mai multe locuri vor putea fi la
fel de norocosi…
Mai avem inca un
drum lung de strabatut. In ultimii 50 de ani, multe lucruri s-au imbunatatit
pentru copii in intreaga lume, dar mai sunt inca multe, multe provocari. Ca
artisti care apreciaza puterea transformatoare a artelor, prin munca ASSITEJ,
suntem capabili sa aducem o schimbare si sa ne asiguram ca tot mai multi copii
vor avea parte de aceste momente puternice de empatie si conexiune, care vor
ramane mereu cu ei.
Deci, sa
sarbatorim impreuna acesti 50 de ani speciali prin campania noastra “Du un
copil astazi la teatru” – asigurandu-ne ca tot mai multi copii au ocazia sa
experimenteze trezirea profunda provocata de o intalnire marcanta cu teatrul.
Pentru ca in cele
din urma, n-ar trebui sa fie o chestiune de noroc…
Scrisoarea
comuna semnata de Malala Yousafzai tanara laureata a Premiului Nobel
pentru Pace 2014 si Guila Clara Kessous reprezentant UNESCO, Artisti pentru
Pace.
Eu, Tu, Ei
Teatrul este extrem de important pentru
fiecare copil inca din primii ani de viata. Arta dramatica ne ofera
primul nostru acces la o comunitate din afara propriei noastre familii si o
face prin aceste "Sa presupunem ca" momente atât de tipice
copilariei.
"Sa presupunem ca"
este fundamental pentru dezvoltarea imaginatiei copilului, si ii permite
acestuia sa creeze un viitor imaginar, care este bogat si complex, impreuna cu
alti oameni...
Pentru ca în teatru exista
un "eu", cel care "joaca" evenimentele o face ca si cum
s-ar intampla cu adevarat pentru altii, astfel incat "ei", publicul,
sa creada ca este real. Și
apoi ajungem la "tine".
Eu, Tu, Ei
Aceasta unitate de "eu si tu" pe scena este atât
de puternica încât se creeaza un "noi" în termenii unui limbaj
secret. Participarea
în actul teatral ca spectator - sau spect/actor, cum spune marele producator de
teatru brazilian Augusto Boal, este, în orice caz, o chestiune de implicare si
de acceptare a ceea ce se intampla ca si cum ar fi adevarat, asa cum faceam in
copilarie.
Un copil isi da seama ca
lumea lui exista printr-un joc jucat cu realitatea. Si un copil poate învata
doar din experiente mici pentru ca el nu este constient înca de modele, norme si
dogme...
Eu / Tu / Ei...
Apoi altcineva, pe care cei mari il numesc "celalalt", vine pe scena pentru a juca cu "mine".
"Ei" trebuie sa
creada în frumusete, trebuie sa viseze si sa fie dusi departe de realitatea a
ceea ce face restul omenirii. Acesti "ei" nu poarta razboaie, încearca
sa înteleaga lumea. "Ei" trebuie sa stea în tacere, transfigurati de
aceeasi lumina orbitoare creata de aceast “eu si tu”, care este atât de perfect
echilibrat în relatie, unul fata de celalalt, incat nici violenta nu este
reala. Si toata aceasta "înselatorie" si acest "face-a
crede" este cea mai buna parte a procesului educational de care un copil
se poate bucura.
"Eu / Tu /
ei..."
Cumva ca o vraja -
"Abra-ca-dabra" sau "Unu, doi, trei - Si!"
Astfel, copilul poate
avea vise mai bune si adultul poate întelege mai bine...
Daca nu cumva este, de
fapt, invers...
Pentru ca ASSITEJ Intelege
toate acestea, suntem amandoua onorate sa fim mesageri pentru speranta,
tineret, arta, precum si educatie si ne bucuram sa lansam oficial aceasta sarbatoare,
cu mandrie. Speram ca prin unirea fortelor sa fim capabili sa transmitem generatiilor
viitoare importanta învatarii prin arta teatrului pentru a promova o lume mai
buna, bazata pe pace, respect si dreptate sociala.
Malala Yousafzai, Premiul
Nobel pentru Pace 2014
Guila Clara Kessous,
UNESCO Artist pentru Pace
click aici pentru prima pagina